Recuperarea mâinilor după fractura încheieturii


Generalităţi — definiţie, clasificare, date epidemiologice II. Etiopatogenie — cauze, mecanisme, anatomie patologică III. Criterii de susţinere a diagnosticului: a. Investigaţii paraclinice — ex. Evoluţie şi prognostic V. Tratament: 1. Mâna omului a constituit obiectivul a numeroase studii de paleontologie, antropologie şi embriologie.

Aceste lucrări subliniază în general un paradox: dacă din punct de vedere morfologic mâna păstrează vestigii anatomice ances-trale fiind derivată fără transformări prea mari dintr-un timp primitiv în filoge-nia speciilor în schimb din punct de vedere funcţional mâna este apogeul pro-ceselor de evoluţie orientată către prehensiune delicată şi de forţă cât şi către o percepţie senzorială fină.

Importanţa senzorială şi motorie, a mâinilor pentru viaţa socială şi profesională a omului este considerabilă. Progresele mecanizării şi automatizării au dus la reducerea meseriilor durere în timpul extensiei articulației gleznei şi artizanale fără a scădea importanţa funcţională considerabilă a mâinilor.

Mâna reprezintă cel mai complicat segment de membru din organism. Atât sructutra, cât şi funcţia sa sunt adaptate complexităţii activităţii umane. Mâna nu este doar organul prehensiunii pentru prizele recuperarea mâinilor după fractura încheieturii sau pentru cele de mare fineţe şi ale celei mai importante sensibilităţi discriminative, ci este, în recuperarea mâinilor după fractura încheieturii timp, organul sensibilităţi umane, a expresivităţii a profesionali-tăţii celei mai elaborate.

În fond tot restul membrului superior, umăr, braţ, antebraţ, pumn nu au decât rolul de a pune mâna în poziţia cea mai favorabilă pentru o acţiune determinantă. Tipurile lezionale ale microtraumatismelor mâinii sunt cele obişnuite: plăgi, contuzii, luxaţii, entorse şi fracturi care pot interesa toate structurile anatomice: pielea, ligamentele, muşchii, tendoanele, articulaţiile, oasele, vasele şi nervii.

Mâna mai prezintă o serie de sindroame, boli disfuncţionale, în a căror etio-patogenie, microtraumatismul joacă un rol determinant. Traumatismul pumnului şi a mâinii propriu-zise este un ansamblu al tulburărilor de ordin local şi general produse prin acţiunea unui agent voluntar a cărui forţă depăşeşte rezistenţa ţesuturilor asupra cărora acţionează, producând printre altele: entorse, fracturi, luxaţii. Fractura — prin fractură se înţelege o întrerupere totală sau parţială a continuităţii unui os, apărută în urma uni traumatism.

Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercursiune locală, ci un proces patologic articulațiile rănite decât medicamentele, care angajează intreg organismul. Fractura este de şi o boală generală dereglări posttraumatice generaledeclanşată mai ales prin intermediul sistemului nervos.

dureri de articulatie

În mod clasic fracturile se împart în: Fracturi închise segmentele sunt acoperite integral de piele 2 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic Fracturi deschise tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate fie de agentul vulnerant,fie de fragmentele osoase — dinăuntru in afară — şi osul ajunge în contact cu exteriorul.

Fracturile directe sunt cele produse când agentul traumatic fracturează osul chiar la nivelul de aplicare a şocului violent. Sunt mai frecvent întâlnite la oasele neacoperite de muşchi: claviculă, tibie. Fracturile indirecte sunt cele în care traiectul de fractură se află la distanţă faţă de punctul de aplicare a traumatismului şi se produc prin: flexie, răsuciri, tracţiuni, presiuni etc.

Entorsa - forma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul permanent între suprafetele articulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii.

Join the conversation

Luxatia - este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafeţele articulare ale oaselor care formează o articulaţie deplasarea capetelor osoase ale unei articulaţii. După modul de producere luxaţiile pot fi: Complete — când cele două suprafeţe articulare nu mai au nici un contact între ele. Incomplete — când mai există un oarecare contact. Anatomie patologică. În fracturi bolnavul acuză dureri vii într-un punct fix, impotenţă funcţională, prezintă deformarea şi scurtarea segmentului respectiv, echimoze locale, imobilitate anormală a unui segment iar la palpări şi imobilizări se percep erepitaţi osoase şi întreruperea reliefului osos.

La entorsele pumnului - mişcările sunt forţate de hiperextensie, mâna fiind mişcată în abducţie poate avea loc o diastază articulaţiei radio-cubitale, singulară sau asociată altor leziuni osteo-articulare. În entorsele degetelor — găsim entorsele metacarpo-falangiene, care se produc printr-o mişcare forţată de hiperextensiune când ligamentul anterior se smulge de pe faţa falangei sau de răsucire cu înclinare laterală a degetului când ligamentul lateral metacarpo- sesamoidian extern când este vorba de police se rupe.

În multe cazuri este vorba de o accidentare care duce la luxaţie sau fractură, dar poate fi vorba şi de o afecţiune care se dezvoltă în timp datorită stressului repetitiv, cum sunt de exemplu artrita sau sindromul de tunel carpian. Încheietura mâinii este alcătuită din opt oase mici, aşezate pe două rânduri între oasele antebraţului şi cele ale mâinii, cunoscute sub denumirea de oase carpiene. Ele formează un tunel numit canal carpian, care conţine tendoane şi nervul median, şi este acoperit de un ligament. Ligamentele leagă oasele pumnului între ele şi la oasele antebraţului şi mâinii.

Entorsele metacarpofalangiene nu sunt mai puţin frecvente decât cele meta- carposesamoidiene. Prin acelaşi mecanism de extensie sau torsiune şi înclinare laterală ligamentele laterale se pot rupe asociindu-se uneori cu mici smulgeri osoase. Adesea entorsa este conseţinţa unei luxaţii reduse spontan îndată după traumatism. Luxaţiile întâlnite mai rar, dislocarea captelor osoase fie intracapsular, când capsula fibroasă nu se rupe, şi este doar întinsă şi desprinsă împreună cu periosul.

Luxaţia se poate însoţii de degradări tisulare severe cu sechele importante, mai puţin în luxaţiile încomplete, unde capsula se rupe, ligamentele sunt rupte sau smulse, determinând luxaţii neregulate sau atipice. Muşchii sunt întinşi dilaceraţi uneori cu tendon smuls, cartilajul şi osul subcondral suferă adesea fisurări, fracturi, striviri parcelare.

Toate aceste degradări determină: hematoame periarticulare ce se pot organiza şi calcifica, hemartroze care alături de cicatrizarea fibroasă a capsulei şi de retractura ligamentelor fibrozate vor limita mult mobilitatea articulară, scleroze şi atrofii musculare sau chiar rupturi de nerv; toate acestea ridică probleme de recuperare deosebită.

Luxaţia recidivantă trebuie considerată o sechelă recuperarea mâinilor după fractura încheieturii unei luxaţii mai vechi apărând mai ales la articulaţii laxe umăr, femuro-patelarădin cauza unei distensi sau rupturi vechi a aparatului capsulo-ligamentar coxartroza tratamentului articulațiilor șoldului a recuperarea mâinilor după fractura încheieturii fracturi parcelare ale rebordurilor sau marginilor articulare.

Cele mai frecvente luxaţii sunt: luxaţiile umărului, cotului, degetului mare, ale articulaţiilor mai mobili şi mai active.

tratamentul cu dimexid de artroză

Sunt imobilizări cu atele pe faţa dorsală pe o durată de trei săptămâni, timp în care se mişcă mereu degetele. Imediat după suspendarea imobilizării se începe mobilizările active. Fracturile colului şi capului de stal metacarpian pot da uneori dacă apar deplasăriredori în articulaţiile metacarpofalangelor. Poziţia de imobilizare este cu pumnul în dorsiflexie, iar durata de imobilizare este de săptămâni cu începerea imediată a mobilizării. Luxaţiile articulaţiilor mâinii se imobilizează deasemenea 3 săptămâni.

Orice amânare a începerii recuperării va determina pierderi inevitabile de mobilitate şi va necesita o asistenţă recuperatorie complexă ca şi în cazul fracturilor complicate. În general poziţionarea greşită a fracturii, prelungirea recuperarea mâinilor după fractura încheieturii imobilizării, lipsa de mişcare a articulaţiei libere în timpul imobilizării şi imobilizarea mai multor degete, sunt cele mai multe cazuri care duc în final la mâna rigidă.

Interesarea capetelor articulare ale interfalangienelor cu lezarea consecutivă a capsulei articulare duce în marea parte a cazurilor la redorea articulară ce nu va putea fi redusă complet. Ca sechelă a acestor fracturi apare artrita traumatică.

Fractura de pumn

Redoarea articula-ră consecutivă artritei traumatice se reduce prin exerciţii active şi infiltrări intraarticulare cu corticoid de 2 ori pe săptămână. Este o fractură a metacarpului distal cu dislocare carpometacarpiană. După reducere se imobilizează policele în uşoară abducţie, apoi este flectat uşor. Reprezintă cea mai frecventă fractură a oaselor corpului. Ea poate interesa mobilitatea pumnului, nu atât prin afectarea osului, cât prin lezarea capsului şi ligamentului. Uneori fractura se complică cu necroza aseptică a scafoidului.

  1. Patologia şi recuperarea pumnului – Dr. Alin Popescu
  2. Fractură de braț sau încheietură - Medic Chat
  3. Simptome ale unui braț sau a încheieturii fracturate Semnele unui braț sau a încheieturii rupte includ: durere severă și sensibilitate; dificultate de mișcare a mâinii sau a brațului; încheietura sau brațul sunt într-o poziție neobișnuită; un zgomot sau o plesnitură în momentul accidentului; sângerare dacă osul este ieșit prin piele ; furnicături și amorțeală.
  4. Tratament comun cu brusture
  5. Fractura de pumn - Recuperare medicala - barbering.ro
  6. Сама планета, похоже, была двойняшкой той, второй, на которой они уже побывали,-- ее покрывала все та же самая ядовитая зелень.
  7. Artralgie je
  8. Incheieturi fracturate - Antrenament si Recuperare - Forumurile barbering.ro

Durerea şi scăderea forţei musculare sunt elemente principale care determină importanţa funcţională. Este fractura capului distal medicamente pentru tratarea artrozei genunchiului radiusului cu deplasarea posteroexterioară a fragmentu-lui distal.

Aparatul gipsat se pune cât mai strâns dar cu evitarea apariţiei edemului de stazăpentru a asigura contracţia. Recuperarea trebuie făcută imediat, pentru că există pericolul algonerodistrofiei. Pot fi rupturi parţiale sau secţionări complete, pot interesa doar tendonul sau ruptura se face la zona de inserţie pe os, cu smulgeri de fragment osos. Evident că aceste leziuni interesează, în primul rând chirurgul, care va rezolva chirurgical sutură, grefă sau ortetic în funcţie de situaţie, leziunea respectivă.

Atitudinea terapeutică este diferită, în funcţie de sediul lezional. Lezarea tendoanelor flexorilor în zona pumnului. Căderile în geam, pe pietre ascuţite, pe bucăţi de tablă sau prin tăieturi de cuţit, lezează tendoanele flexorilor superficiali şi, de mai multe ori, şi tendoanele flexorilor profunzi. În această zonă sunt lezaţi frecvent nervii median şi cubital.

Stadiul iniţial săptămâni : Obiectivul principal este limitarea edemului şi a deficitului de mobilitate a mâinii se realizează prin ridicarea mâinii deasupra nivelului inimii, prin mobilizări active şi cu ajutorul benzilor elastice, prin mişcări active şi pasive ale degetelor. Utilizarea funcţională a mâinii ajută, de asemenea, foarte mult la obiectivul menţionat. Trebuie începute exerciţiile de recâştigare a supinaţiei mişcare de răsucire a mâinii spre exteriorcare sunt, în general, cel mai greu de executat. Stadiul mediu săptămâni : O dată ce vindecarea precoce este stabilizată la aproximativ săptămâni de la traumatismcu confirmare radiologică, pot începe exerciţiile active asistate ale antebraţului şi pumnului.

Numai rareori se observă o leziune de nervi în aceste condiţii fără interesare de tendoane. Inversul situaţiei nu mai este însă valabil. Lezarea tendoanelor flexorilor în palmă. Apare în aceleaşi condiţii ca şi leziunile din zona pumnului. Sunt ceva mai frecvente la muncitorii care lucrează cu obiecte tăioase sau în cazul unor explozii. Sutura tendoanelor se impune. În cazurile complicate, se aplică acelaşi program ca la leziunile tendinoase complicate din zona pumnului.

exercitii pentru maini barbering.ro

Leziunile tendoanelor din zonele palmară distală şi a degetelor proximal zona tecilor. În această zonă cunoscută, sutura tendoanelor are de cele mai multe ori un prognostic nefavorabil pentru funcţia mâinii.

Reabilitare Leziunea membrelor superioare este o patologie destul de comună. Câte zile este nevoie de tratament și purtarea de gips la o fractură a mâinii depinde de severitatea leziunii. Acest articol descrie simptomele, semnele unei fracturi, precum și tratamentul și reabilitarea pacientului. Simptomele și semnele de vătămare Simptomele unei fracturi de mână vor depinde de tipul leziunii, factorul traumatic, osul.

Sutura tendoanelor, în teaca lor strâmtă, determină imediat după intervenţia tumefieri de tendon cu necroză ischemică consecuti-vă. Nu se indică deci suturi precoce, ci plastii grefoane de tendon fie fie precoce, fie tardive, după câteva săptămâni. Lezarea tendoanelor în zona distală a degetelor. Secţionarea tendoanelor flexorilor profunzi la degete, distal, nu ridică probleme deosebite.

Simptomele și semnele de vătămare

Sutura lor este uneori posibilă, alteori se renunţă la ea şi se reinplantează capul proximal al tendonului cel distal se îndepărtează. Se produce, bineânţeles, o scurtare de 6 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic tendon, dar tendoanele flexorilor profunzi permit scurtări până la 1,3 cm, fără apariţia de perturbări funcţionale.

Lezarea tendoanelor extensorilor este mai rară decât aceea a flexorilor şi, în general, pune mai puţine probleme chrurgului.

  • (DOC) mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic | Giusca Liliana - barbering.ro
  • Tratament pentru artroza de gradul 3

Tendoanele extensorilor, secţionate nu se retractă cu excepţia extensorului lung al policeluideci pot fi suturate cu uşurinţă, fără delabrări. Ruptura tendoanelor la nivelul falangei distale. Apare de obicei în situaţia unei flexiuni brutale a ultimei falange.

Uneori, tendonul se smulge de la locul de inserţie antrenând şi un mic fragment osos. Ruptura tendoanelor la nivelul falangei a 2-a.

deteriorarea ligamentelor umflăturii gleznei

Lezarea tendoanelor la acest nivel se produce în general prin lovirea directă sau strivire cu sau fără smulgere osoasă. Nervul radial care are ca urmare căderea mâinii şi imposibilitatea de a extinde degetele, imposibilitatea de a face abducţia policelui, cu tulburări senzitive pe faţa dorsală a mâini. Lezarea traumatică a nervului median care are ca urmare deficitul de flexie şi extensie a pumnului, imposibilitatea de flectare a policelui şi a degetului mediu, hipoestezie a mâinii.

  • Simptome, tratament și recuperare după o fractură a mâinii - Reabilitare
  • Gonartroza si coxartroza

Lezarea traumatică a nervului cubital are ca urmare imposibilitatea de flectare a falangelor distale 4 şi 5, deficit de flexie a pumnului.